Hhmm parca nu ma pot opri.Scufundata in sute de grame de nicotina si litri de alcool de fiecare data cand ma simt prabusita.Cand simt cum viata se bucura ca iar sufletul meu sta uitat pe podea,urmarind anesteziat cum primele raze de lumina ii invadeza teritoriul si isi pun amprentele peste toate lucrurile, ce acum se vad in ceata.Cumva mereu a fost asa.Cumva mereu cand am crezut ca tot ce putea fi mai rau ...ar fi putut disparea.Dar niciodata nu m-am bucurat de prea multa fericire..sa stiu ca maine o sa fiu fericita ca el ma va trezi usor cu sarutul lui si cu o mangaiere usoara pe umarul meu sau ca nu o sa am nici o grija. Sa nu ma gandesc ca trebuie sa fac neeparat ceva sau ca am vreo obligatie.Cumva de mult nu m-am mai simtit libera.Oricum ar fi voi sti ca de acum sa am grija ca totul sa fie cat mai simplu si lipsit de perfectiune,caci un tot perfect este ceva defect;)[licuriiici]
