bloguri= o banalitate?

Hmm.Da am inceput cu acest blog fara ca macar sa ma gandesc de ce l-am facut..Ei binee.Admir foarte mult Blogurile[blogurile cu B mare pentru cele care merita] bine organizate si care ma atrag cu povesti din viata de zi cu zi, banale sau poate chiar foarte complicate si atent gandite.Acum oricine are un blog. Si unii mai mult ca altii ca sa se faca cunoscuti[vedete,artisti] sau chiar pentru ca sa invete din ceea ce scriu anumite persoane anonime.Chiar daca pana sa ma hotarasc sa am si eu propriul meu blog, am citit aceste site`uri ce cuprind sentimentele stapanilor, iar acum ca am si eu o astfel de specie de jurnal recunosc ca inca mai citesc anumite postari ale fiintelor pamantesti si ma regasesc in ele.Complicat..Destul de complicat.Si asta imi da de gandit.Cand postez si eu sentimentele si gandurile mele mai mult sau mai putin imaginate?Pai si asta ar fi greu de spus..in momentele in care mintea mea explodeaza de idei..,cand ma simt pustiita sau pur si simplu cand plictiseala isi face simtita prezenta.Hmm.stiu ca nu sunt reusite dar chiar si asa sunt mandra de ceea ce mintea mea poate realiza in momentele de nebunie pe care uneori le astept mai mult ca oricand.Si ma gandeam..La sfarsit..Blogul este o anumita " moda" care a explodat in ultimii 2 ani mai mult ca oricand.Chiar si cateii si pisicile noastre au bloguri.Uff.cu ocazia asta o sa ma gandesc daca sa ii fac un blog broscutei mele testoase,Zippy.[licuriiici*]

14 februarie

Deah.Cateva zile si "ziua muult asteptata" .Valentine`s day.Iachh.
Bine .Poate acum o sa ma criticati multi,dar mie mi se pare chiar o mare tampenie aceasta zi.
Credeti ca trebuie sa asteptam 14 februarie pentru ai oferi un cadou din dragoste, persoanei iubite?!
Aceasta chiar este o mare prostiiie.Una Mareee!!![cu M mare:)]Eh. Eu (cel putin eu) ma simt fericita si implinita in singuratatea mea.
Si probabil stiu ca nu sunt singura.Nu sunt,pentru ca probabil niciunul dintre noi nu este.
Prietenii ma sustin si imi sunt aproape. [ multumesc Lina, Ili si Iris:x ]Familia mea este la fel de mandra de mine, chiar daca uneori imi dezamagesc parintii in cel mai urat mod posibil,ei ma iubesc asa cum sunt.
Caci chiar daca as fi un urias ce s-ar vedea de pe cea mai indepartata galaxie, sau o pietricica din apa unui rau involburat si chiar daca m-as ascunde in cele mai indepartate,ascunse si intunecoase locuri,dragostea tot m`ar gasi; Pentru ca pur si simplu dragostea se afla in orice. Si aici nu este vorba ca as crede sau nu in dragostea adevarata sau poate doar in hormonii ce se agita sa traiasca cu altii.
Cum am spus si poate ca ma repet,dragostea nu trebuie demonstrata intr-o zi de 14 februarie sau oricare alta a anului.
Astfel , spun ca ziua de 14 februarie sau Valentine`s day este o porcarie.
Si astfel as vrea sa il omor pe Cupidon>:)
14 februarie este doar o zi SIMPLA!!![licuriiici*]

Incercari

Deschid ochii si vad un tavan galbui ,probabil o cladire veche cu un neon ce lumina puternic.Mirosul era in genul saloanelor de spital.Incerc sa ma ridic.Mainile mele erau legate de un pat.Aud cum picaturile din perfuzie cad usor.Chiar eram intr-un spital.
Nimeni nu mai era in salonul meu.Totul era prafuit.
Incep sa tip. De ce sunt legata??!Nimic.Parca era pustiu.
Deodata imi amintesc ca eram pe strada pustie din spatele blocului meu.Alergam prin ploaie cu lacrimile curgandu-mi siroaie pe obrajii .Era frig si eram uda.Am mers pe o banca dintr-un parc apropiat si stiu doar ca am cazut.Si negru.Probabil lesinasem.Dar de ce nimeni nu era in spital?!Dupa ceva timp aud pasi.Imobilizata cum eram nu aveam cum sa ma misc,deci eram total neajutorata.Intra el.Un tip destul de inalt,cu un hanorac turcoaz si blugi albastri.Baschetii ce ii purta in picioare,ii dadeau un aer increzator,sau eram prea adormita de la calmante si mi se parea.Cu parul drept si mai lung ce ii acoperea fruntea si ochii aceia caprui.Simteam ca il cunosc.
Se aseaza usor pe pat si imi atinge mana,iar in timpul acesta ma uitam la el ,dar nu scoteam nici un sunet.Imi treceau fiori prin tot corpul.Imi iau curaj si il intreb :
-Cine esti?
Ezitand sa-mi raspunda la intrebare imi spune :
-Te-am gasit in parc ,lesinase`i.Te-am adus la spital nestiind cine esti.
- Am venit sa vad cum te simti.De ce plangeai?
-Stii atunci cand simti ca nu existi pt nimeni mai si plangi.
-Dar existi.Poate de asta te-am gasit ca sa existi pt mine.
-Nu cred.Ai fost la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit.
-Daca tot esti aici ai putea sa ma dezlegi?!
-Sigur.
Au trecut 2 zile, a venit in fiecare zi sa vada cum ma simt.Nu am vrut sa-i spun despre familia mea si nu vream sa-i ingrijorez asa ca a fost singurul ce stia ca am fost internata.Astazi voi pleca acasa.S-a oferit sa ma duca .Am acceptat,sub pretextul ca inca sunt slabita.Chiar ma simteam epuizata.Mi-a cerut numarul de telefon, in clipa in care am ajuns in fata blocului meu.072....**.Ma imbratiseaza si pleaca.
[licuriiici*]

Bucati din viata

Hhmm parca nu ma pot opri.Scufundata in sute de grame de nicotina si litri de alcool de fiecare data cand ma simt prabusita.Cand simt cum viata se bucura ca iar sufletul meu sta uitat pe podea,urmarind anesteziat cum primele raze de lumina ii invadeza teritoriul si isi pun amprentele peste toate lucrurile, ce acum se vad in ceata.Cumva mereu a fost asa.Cumva mereu cand am crezut ca tot ce putea fi mai rau ...ar fi putut disparea.Dar niciodata nu m-am bucurat de prea multa fericire..sa stiu ca maine o sa fiu fericita ca el ma va trezi usor cu sarutul lui si cu o mangaiere usoara pe umarul meu sau ca nu o sa am nici o grija. Sa nu ma gandesc ca trebuie sa fac neeparat ceva sau ca am vreo obligatie.Cumva de mult nu m-am mai simtit libera.Oricum ar fi voi sti ca de acum sa am grija ca totul sa fie cat mai simplu si lipsit de perfectiune,caci un tot perfect este ceva defect;)[licuriiici]